Din vinul de Burgund mai sorb
ultimul strop din amintirea
acelor trecătoare valuri
ce legănau doar doi copii
neștiutori...
Și strop cu strop
se-alintă gândul
că nu regret nimic ce-a fost,
ci că regret doar secundarul
ce ticăind ne șterge urma
lăsată pe faleza albă
a celor albe urme-ndepărtate -
și Bachus a murit de mult,
fecioarele s-au dus spre Roma
păzind de-acum pe Capitol
doar gâștele îmbătrânite...
Unde-au rămas acei copii
uitați și de burgundul vin
și de acele prime valuri?
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.