Suspiciune - Christian W. Schenk
Adăugat de: Ioana D

S-a îngustat în sat drumeagul
pe care l-am pășit în zorii
atât de-ndepărtați de Dumnezeu.
Acum când trec
prin glodul ce-mi fu maică
mă simt mai trist
dar mai aproape
de cel ce
m-a ținut de mână
când am plecat în sensul unic
al ultimei călătorii.

Un tremurat de mână
despărțirea,
batista albă,
trenul,
gara mică.
Cum am simțit atunci
ce-i despărțirea
așa învăț acum ce-i revederea.

Abstractul doare mult mai mult
decât pumnalul
înfipt în pieptul ultimelor clipe.

În ceașca ce mi-ai dat-o
cafeaua era bezna
cu o lingură amară
de suspiciune
spre-a mă vedea în tine.



vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.