Unui prieten
Odată te-a chemat în vis,
Pe când la masa ta scriai
Povestea veche-a lui Narcis,
Frumoasa blondă, Loreley.
O stâncă doar ce ți-a părut
A fi o fermecată zână
Ademenit fiind de-un sărut
Să-ți fie veșnică stăpână.
Tu n-ai crezut că zâna doar
Te amăgește cu un cânt
La poalele lui Sankt Goar
Să-ți facă-n valuri un mormânt.
Nu vezi cum Rinul te momește,
Vârtejurile te doresc,
Fluviul spre stâncă se mărește,
Dorințele însă îți cresc.
Te-ai dus fără să scrii poemul
Cel început acasă încă;
Ți-am povestit întreg blestemul
Că Loreley e doar o stâncă!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk