Rușinea tăcerii se-ntrece cu pumnii
ce-și bat rătăcirea-n tam-tamuri pe pieptul
gorilei din parcul poeților beți.
Cu tălpi stingherite de colburi urbane
mai umblă o pată visând stropi de umbre.
Geloasa lanternă cu roiuri de muște
asmuță lumina pe trei licurici.
Poemul e gata, se scurge-n răspunsuri
de întrebări nespuse.
Să-ntreb pulsul străzii unde-i cadența
târâitului din vers?!
Puterea a-nceput să încolțească
în Dumnezeul care crește-n mine.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.