Când voi muri, iubite
Christina Georgina Rossetti (1830-1888)
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânţi plin de-amoc
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Şi, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simţi ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-şi triste aria:
Şi-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau s-ar putea să uit de toate.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Christina Rossetti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.