E joi. E ora Cinei... cea de Taină,
Cel de pe urmă crez întru credință,
O rază într-un cer de suferință,
Ascuns pe sub a nopții neagră haină.
O pâine coaptă-n sfântul țest se frânge,
Din trupul ei de grâu să dea lumină.
O clipă, fețe brune se-nsenină,
Dar vinul are un miros de sânge.
În blid de lut, săracă e mâncarea,
Doar în adâncul țărilor cerești
Se pregătesc oștiri împărătești.
Treizeci de-arginți își zornăie trădarea...
- Tu iartă-i, Tată, sunt pierduți sărmanii,
Mai bine dă-mi din duhul Tău putere,
Să pot să-ndur și hulă, și durere!
Sădește-mi-o-n Grădina Ghetsimani!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.