-I-
Pe când infinitul negru nu născuse încă-n lume
A lui vagă existență pentru cei ce nu-o-nțeleg,
Și nici omul nu ivise pe pământ se ști anume,
TE CAUT
Pe care dintre drumurile tale să apuc?
Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi
ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ
Capul plecat, sabia nu-l taie
Nici demnitate-n om nu face,
Năframa dumitale-ți este ninsă
De anii ce-au trecut doar cu povară,
Dar veșnică și flacără nestinsă
Cerți vremea scursă blestemând ocară.