C-orice noapte - o poveste
Se-nstelează-n țesătura
Vălului ce curge peste
Liniște-nrouându-i gura.
Ca-n cuvinte fermecate
Să pornească ea a spune
Despre vremi împrăștiate
Timpurile să adune.
Și în paginile păcii
Susurânde să se-nscrie
Cu penițele de sălcii
Pe albastră melodie,
Izvorâtă de pe plaiuri
Cu-nstelări înmugurite
Pentru gurile de raiuri
Să răsară fericite.
Povestind până-n afunduri
Minunate idealuri
Zbuciumându-se prin prunduri
Și bătându-se de maluri.
Orice suflet să primească
Străveziul basm în strâmtă
Lume foarte pământească
Singurel să nu se simtă,
Necredințele să-și stingă
Pentru vânt ca să devină
Cărăruie de tilingă
Cătătoare de lumină.
Zbuciumările de flamă
Cu-avântări neînțelepte
Din tihnirile de teamă
Răspicat să îl deștepte
Pregătindu-l de o lungă
Cale-n Cerul scris în aștri
La izvorul Lui s-ajungă
Alte basme s-aibă nașteri.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.