Rămân părinții singuri când noi plecăm de acasă
Și nimeni nu mai vine să le mai treacă pragul,
Cu cine stă de vorbă mămica ta frumoasă
Când bătrânețea îi pune în suflet doar oftatul?!
Când ne pleacă părinții într-o lume de vise
Și în urma lor lasă toate ușile "nchise,
Tu, copile ce plângi, ia aminte ce spun:
Nu lăsa munca lor să devină un scrum.
Mi se duc vecinii, Doamne !
Mi se duc vecinii, Doamne, lăsând satul tot mai gol,
Plâng copiii, plâng nepoții după amintirea lor,
De-aş fi ştiut că anii fug
Şi tinereţea mea va trece,
M-aş fi născut un râu... să curg
Veşnic, cu apă rece.