uite
se termină
te înroşeşti mai rar
nu mai zâmbeşti
croşetezi zile
pe balansoarul bunicii
ai uitat modelul
firul tot mai subţire
urcă timid
pe coapse
printre degete
în inimă
până în centrul pupilelor tale albastre
eclipsate -4,-5
croşetezi
o zi pe dos
două pe faţă
numele celei de-a noua pisici
s-a pierdut
acolo
de unde nu se mai întoarce nimic
îi eşti recunoscătoare
ţi-a ascuns ghemul
toarce amintiri
firul tot mai fragil
se încurcă
îl tragi obosită
croşetezi
o singură întrebare
umple pendula
cât a rămas
vezi mai multe poezii de: paparuz