Norii au început iar să fugă,
Uneori în acorduri de soare,
Ce nu mai poate să ajungă,
Se vede acum din zare.
Zboară păsări mai departe,
Văzând totul pe lac în oglindă,
Le pui toate într-o carte,
Nemărginirea s-o prindă.
Pe lac, lebedele dau din aripe,
Făcând valuri în urmă
Și-aduc cât mai multe clipe,
Înspre tine uneori în glumă.
Zbor de înger ia avântul,
Luminând natura rece,
Pe nori ia luat iar vântul,
Ploaia de pe drum trece.
Nu mai știu când e mai bine,
Cerul când va fi albastru,
Dor de soare e la mine,
Strălucind iar ca un astru.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea