Clopotul lui Buga - dorurot
Poezie adăugată de: dorurot

    duminică, 01 septembrie 2019

E tăcere sus în ceruri,
Și pe dealuri doar o boare.
Pe văi ceața-i lungi fuioare,
Apele șoptesc pe cale
Basme vechi în mii de feluri.

Sus pe dealul mănăstirii,
Pomi în liniște adîncă,
Plini de păsări mute încă,
Fac tăcerea și mai lungă
Pân-la marginile firii.

In chilii și-n mănăstire,
Umbre firave-n icoane
Șed călugări,vii potire
De credință și canoane,
Pentru-a lumii izbăvire.

Apoi parcă crește-un murmur,
Pomii-ncep a se foi,
Păsările –ar gunguri,
Văile devin mai clare,
Ape, pietre smulg în cale,
Zidurile-s în cutremur!...

Bate clopotul la Putna!...
Undele se duc la vale,
Poartă-n ele ani de jale…
Cu catrințe și sumane,
Vin creștini s-asculte „slujba”.



vezi mai multe poezii de: dorurot




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.