Prin tinda casei părintești
Și azi mai zburdă gândul…
Grădina-i plină cu povești,
Pe masă, gol e blidul!
Lumină nu-i pe la ferești…
S-a dărâmat și gardul!
Copilărie, unde ești?
Din poartă, unde-i bradul?
Prin amintiri dacă privești
Se-aprinde iar cuptorul...
Miresme de te-mbolnăvești
Inundă tot pridvorul!
Se-aștern pe mese țărănești
Ștergarul și ulciorul
Și alte bunătăți domnești…
Ce mult le ducem dorul!
Copii prin alte țări îți crești…
Doar tu mai simți fiorul
Când cu durere-ți amintești
Pe unde ți-e ogorul.
S-au petrecut cele lumești
Și mulți și-au tors fuiorul!
În urmă, case cu povești
Își cheamă-n van odorul.
Pe drum trec umbre în calești,
În suflet doar amarul
Cântă colinde bătrânești,
Dar stins e felinarul!
Prin ceruri cete îngerești
Își deapănă colindul,
Pe prispa casei părintești
M-aștern și eu cu gândul.
vezi mai multe poezii de: CTN