în colțul meu dintr-o grădină
măsor cu-o sfoară de cireș
a infinitului tulpină
și îmi notez pe-o frunză oarbă
de câte ori am dat iar greș
în colțul tău din canapea
te uiți cum lumea în capcană
se-ntinde peste tot mai rea
sub lupa nepăsării tale
și dormi o viață subterană
în colțul lor doi viermi se-aleargă
într-o placentă vegetală
purtând în spate pe o targă
tulpina unei lumi în care
indiferența e mortală.
adina v.
6.12.2020
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
N-am reusit inca sa colind site-ul, abia am ajuns, sa tot fie vreo doua saptamani, asa ca, in afara de domnul Narcis Purice, teribil de ludic si original, n-am reusit sa cunosc pe nimeni. V-am descoperit acum si ma bucur. E prima poezie pe care o citesc. O poezie profunda, cu un ritm perfect.
Lucia Eniu
vineri, 18 decembrie 2020