Mesteceni arzând
sunt femeile
la vreme de toamnă
Citesc din lirica feminină
și văd cum întreaga
sală de lectură
a Bibliotecii universitare
inundată de o tainică lumină
precum luna
îmbrățișată de mare
Se transformă
într-o pădure de cântece
vibrând pe strune de chitare
Flăcări sfioase se unduiesc
în lumina bucuriei
de a fi laolaltă
în dansul cosmic
al arderilor ce vin peste mine
Ca într-o oglindă a pașilor pe care
îi facem împreună
între teluric și ceresc
între acum și un timp
ce nu mai vine
vezi mai multe poezii de: poezia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.