Când pleoapa peste pleoapă
Un gând pribeag adapă
Se face întuneric
În universul sferic.
Sclipirea din sinapsă
Cu gândul face casă
Și violet se-arată
Ideea germinată.
Nu-i clar dacă visarea
Prizează concentrarea
Dar simțurile toate
Se risipesc departe.
Pe drumuri luminate
Sunt tot mai căutate
Cuvinte și amintiri
Din neguri de trăiri.
Ferestre adâncite
În gânduri răscolite
Ochii deschiși reflectă
O mulțumire mută.
Efortul concentrării
Identic cu al mării
În mijlocul furtunii
Are noblețea lunii...
vezi mai multe poezii de: Ina M.