Arborii, ieri
Pluteau sfiiți
Și erau reci.
Cum să le ceri
Să le promiți
Că-i înțelegi?
Penet de argint
Șindrile vechi
Pe-acoperișe.
Sufletul tău
Nemaisperând
Să-și vină-n fire.
Păreri de rău
Seamănă-n gând
Dezamăgire.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea