Tăcerea mea e ca o țară moartă,
Dar nici nu cred că alta e mai sfântă,
De ce ți-aș ține-nchisă gura, cântă,
Vânează dacă vrei aceeași soartă.
Dar apără-te chiar când nu te doare,
Ca talpa moale calcă peste forme.
Ar fi păcat să strici lumini enorme.
Vederea lumii-i împietrită sare.
Încet și iubitor de lună rece,
Ca melcul în grădină vei petrece.
Ce pierzi lipsind? Ce capeți dacă spui
Nimicul tău, urechilor statui?
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.