De margine, de sine-s îngânată
Deasupra trebuie că sunt copaci,
Te las să spui cuvinte, ori să taci,
Și libertatea asta te îmbată.
De margine, de sine-s îngânată,
Vecin cu stuful, ram năștea din ram.
În fân mirositor mă linișteam
De parcă aș mai fi fost aici odată.
Și-aș vrea să înțeleg, cum altădată,
Flori înecate, flori care înoată.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.