Să nu uităm acest interior,
Pătratul de pădure al ferestrei,
În fumul lunii alungit ușor.
Eu voi cădea din somn ca dintr-un vas
Și voi simți, ca peștele, că mor
De răul și de binele rămas.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.