Măcar de-ar fi etern modul senin,
Starea de bine a celui ce nu vrea să știe.
Simt sărăcia locului de unde vin.
Livada e–un pământ fără lupte,
Pom lângă pom asupra capului meu.
Fraged, putrede, rupte,
Crengile nasc efemeride mereu.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.