O, fluture deschis pe-o mână moale,
Erou de zinc al unei triste farse,
Firul din însetarea ta se toarse,
Mai crezi în calme clipe muzicale?
Iubind în drum lumina lumii tale
Fluierând de praful aripilor arse.
Roua și mierea arșița le stoarse
Din clătinate turnuri vegetale.
Mai crezi și-acum când vinele sunt goale
În aripile tale inegale?
Nepăsător la deal și trist la vale
Același timp se duse și se-ntoarse
Și murdări și părăsi, și sparse
Acel mister fragil al minții tale.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.