Făcutul meu, cuvântul,
Paște-n munte
Imagini verzi sub norii toamnei grei.
Ai mai văzut, mai ții tu minte unde
Șed liniștiți, ca-n lacrimi,
Ochii mei?
Timpul secat vorbește
Și răspunde
Din tine cineva, fără să vrei.
Trecându-mi dreapta lină peste frunte,
Cu mâna stângă sufletul
Mi-l iei.
În câte-un nor străin ne vom ascunde,
Ca desfrunzit mesteacăn
Lângă tei.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.