Pe mine mă cheamă Fofi,
Mi-am ascuns sub pat pantofii.
Mă aşez frumos pe labe.
Am doi ochi ca nişte boabe.
Sunt un cuţu, o mutriţă,
Pieptănat ca o fetiţă.
Am bretonul lung şi creţ,
Eu nu-s câine de coteţ.
Mie-mi place să trăiesc
Pe covor împărătesc.
Am nas să miros cu el
Fripturica de purcel.
Azi mă duc la coafor,
Unde mâţele dau zor.
Nu mai pot nimic să fac,
Că-mi dau ghearele cu lac.
Am o zgardă, am chiar două,
Şi-o umbrelă dacă plouă.
Îmi pun hainele frumos,
Nu mi le arunc pe jos.
Pantofii, urmaţi-mi sfatul,
Se pun unul lângă altul.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea