Port cu uimire fruntea mea palidă,
Moștenesc graba cuiva,
În palmele mele sunt zugrăvite icoane.
Pietrele ridicate de tine și aruncate
Au venit lin și mi s-au predat
Sunt un om fără zîmbet
Și pun cu migală aceste cuvinte asupra
Tuturor celorlalte cuvinte,
În acest ceas de cutrremur și de singurătate
Când numărul lumii se mișcă recuperat.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.