Într-o casă foarte mare,
Pe o masă mare, o căsuţă,
În căsuţă, o măsuţă,
Pe măsuţă, o căscioară,
În căscioară, o măscioară,
Pe măscioară, o călimară.
La măscioară stă şi scrie
O figură cu-o statură
Cât un ac de gămălie.
Pe albul peretelui,
În lumina soarelui,
Scrie, vezi, şi umbra lui.
Are prostul obicei,
(Nu se teme că i-l iei!)
Când se uită gură-cască,
Uită piciul să clipească.
Pe albul peretelui,
În lumina soarelui,
Cască, vezi, şi umbra lui.
Însă când se face noapte,
Toate umbrele dispar
În peretele de var.
N-ai la tine o lanternă?
N-ai la tine-un… felinar?
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea