O rană mai mare - Constanţa Buzea
Adăugat de: Adina Speranta

Pe vârfuri cu liniștea pururei azi
Vin noapte de noapte convoaie de brazi.
Ce spune această mișcare de timp?
De ce cu nimic nu se poate s-o schimb?
Mă-ncumet să stărui cu vocea mea stearpă,
Mă-ncumet, vegheată de mîna cu harpă,
Mă-ncumet zbătându-mi eternele plete
Sub steaua la care suiră ca pete.
Nori-demoni, nori-îngeri, cu alți nori în mînă,
Sfidând infintul din care se-amână.
Mai vine și palidă, agonizând
Durerea că lebăda n-are cuvânt,
Otravă mai vine, în zări contemplate
De ochii închiși peste singurătate.
Oh, Doamne, ce blândă e clipa în care
Mă vindeci de rana-mi cu-o rană mai mare.



vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.