eu în plecare nu mai cred
cum nu te pot opri rămâi
au fost doi cai și tigri doi
trifoi în patru-mpăturit
păcatul supt în rădăcini
se cumințește-n crengi tămâi
ce am gândit acoperim
cu solzi cu fulgi de stalacmit
vezi mâna mea și-n mâna mea
sunt nervii timpului livid
iluzie și goliciune
de frig fierbinte și de ghimpi
dar e un pas sub linii verzi
păduri de mușchi pocnind de spori
ulii în aer se destind
destinul prinde pata lor
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.