Piticii din pădure
Au case în ciuperci,
Mănâncă fragi şi mure
Şi-ncalecă pe melci.
Piticii nu ştiu carte,
Nu ştiu nici poezii,
Şi melcii-i duc departe,
În lungi călătorii.
Îi urcă în copacii
Cu coajă şi frunziş,
Şi ochii lor, săracii,
Se uită în cruciş.
Şi melcii-i duc la şcoală
La şcoala de pitici,
În zori de zi îi scoală
Ceasornicul arici.
Ariciul are ace
Mai multe ca un ceas
Şi le dă bobârnace
Piticilor în nas.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea