1
marginea umblă
pe lângă fluviu
ca mama pe lângă fiu
slava să fie a celui ce mie
îmi lasă marginea
2
citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost încă scrise
3
o teamă
o sfială
ceva ce nu vrea de la sine să treacă
un înțeles un semn că dumnezeu
te părăsește din iubire
un semn în care trebuie să suferi
un înțeles cu sâmburele tare
ești singura lui ploaie
plângi
rugându-te vei îndemna să chemi
vei învăța să chemi
vei învăța să ierți să intri
vei învăța să fii primit cu daruri
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea