Către singurătăți, printre oameni, peste cetăți
Ochii lor sterpi încuind ca o rimă un vers,
Caldele ziduri, fântînile, lor le arăți?
Ele există oricum. Orizonturi au șters.
Ei, fără tine, în față, sunt mișcătoare dăți,
Și după tine rămâne o cale de mers.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.