cât te iubesc
martori mi-s îngerii
al căror cric îl asculți
culcă-te trist lângă mine
eliberează-te simplu
plângi
îngândurat ca o plantă
roagă-te fără cuvinte
simți o teroare nu mai adormi
nu ții minte
fără să vreau te distrug
trec prin cenușă pleoapele tale
soarele intră umbros
în ochii orbi în casa melcului
cerul rămas
suferă singur absența
stelelor din scorpion
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea