Din vremuri vechi bătrânul Bugă
În Putna, loc de rugi ales,
Îndeamnă-nchinători la rugă,
Creştini din văi, din plai, din şes.
Acolo Ştefan-Vodă doarme
Şi Buga are glasul lui
Răsunător, când e la arme,
Şi blând la ruga Domnului.
De multe ori Ştefan, sărmanul,
Se sbuciuma oftând în somn
Când năvălea semeţ duşmanul
Râzând de vreun nevrednic Domn,
Căci Buga îi făcea de ştire
Şi răsuna din răsputeri
Până, gemând de răguşire,
Crăpa în două de dureri.
Atunci vlădici cu rugi preasfinte
Rugau din cer înaltul har:
„Fă, Doamne, pace în morminte
Şi urgisiţilor hotar!“.
Bătrânul Bugă glasu-şi drese
Şi astăzi cântă iar vioi:
„De ţară, Vodă, nu-ţi mai pese,
E mândră-n pace şi-n război“.
Şi numai uneori cu jale
Suspină parcă glasul său:„
Ştiu cugetul Măriei Tale,
M-oi mai ruga la Dumnezeu“.
(Gazeta Bucovinei, nr. 42/1894)
vezi mai multe poezii de: Constantin Berariu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.