De vorbă cu Dumnezeu - Constantin Michael-Titus
Adăugat de: Lucia

Când vei cunoaşte şi tu limba noastră, Doamne,
ce mult ne vom iubi în ziua-aceea,
cât bine nu vom risipi în fiecare faptă...
Şi... te vei coborâ printre plăvanii gospodarilor
năuci de muncă şi de arşiţa agrară,
vei mângâia în vorba lor rudimentară şi domoală
odihna boilor robuşti şi galeşi...
Parcă te văd cu ţâncii doar în cămăşuţe
strânşi ca la nuntă lângă porumbar,
şi ba le dregi piciorul la păpuşă,
ba le şopteşti
povestea unui corcoduş.

Când vei cunoaşte limba noastră, Doamne,
ce multe vom avea ca să ne spunem...
Vei învăţa să dormi în tren cu călătorii,
să-mparţi cu ei o pâine din desagă
şi să te miri când unul îţi va spune
că l-a visat pe Dumnezeu pe-un tron de foc.

Când vei cunoaşte limba noastră
tu n-ai s-aştepţi ca să te cheme nimeni la icoane
şi-ai să-nţelegi din zgomotul asurzitor al lumii
toate cuvintele strigate sau şoptite
de muritorii rătăciţi pe străzile aglomerate de popoare.
Şi ai să fii acolo, râvnitor şi sincer...
Vei fi ca mine,
ca vecinul meu,
ca tata,
ca mulţimea...
Aşa ai fi când ne-ai cunoaşte limba.



vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.