Şi dacă... - Constantin Michael-Titus
Adăugat de: Lucia

Şi dacă ai venit cuminte să-ţi iei locul păstrat
de sufletele ce se întâlniseră dar n-au vorbit;
şi dacă te-ai simţit ca de când lumea în braţele
ce nu s-au strâns odată,
şi dacă buzele ţi-au tremurat de aceeaşi pasiune
când ele reveneau de peste ani chiar fără amintire,
şi dacă ţi-a fost cald şi bine în braţele
ce nu te-nconjuraseră vreodată,
şi dacă inima a stat în loc o clipă
pentru ca ritmul ei să-mbrace tinereţea,
şi dacă în lumina ochilor ce te priviseră odată
cu durerea tinereţii, ai regăsit cuţitul ce pătrunde
inima adânc,
şi dacă istovită ţi-ai alintat iubirea pe pieptul
ce te-aşteptase fără ştirea lui,
şi dacă fericirea ta te doare şi inima
vibrând te sfâşie în două
şi dacă plâng de fericire iar sângele
îmi strigă-n vene şi se roagă ţie,
şi dacă pe un piedestal împarţi, zeiţă,
fericirea între seninul cerului şi ruga mea,
şi dacă eu sunt visul care creşte
şi te îmbracă, te dezbracă, te sărută
şi te poartă-n alte lumi,
şi dacă totul nu se poate explica nici chiar
de magii înţelepciunii,
nici de nebuni şi nici de sfinţi,
şi dacă nu-i adevărat nimic
decât pentru noi doi şi Dumnezeu ca martor,
înseamnă că-i adevărat că uneori eternitatea
se transformă în iubire,
ca floarea ce ajunge să-nflorească decât în suflet,
undeva ascuns
şi numai câteodată.



vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.