De-atâta frig
mi-ngheaţă gândurile-n creier
ca lespezile albe din cavouri.
A înserat demult în mine viaţa
şi când îmi pic pe gânduri lacrimi rare,
ecoul lor
s-adună rece-n mine.
În piept
mi-a stat din umblet ceasul
ce-a măsurat în clipe tinereţea;
din miezul lui
azi creşte-apocaliptic
un bolovan din rocile-amintirii
cu forma lui tocită de cădere.
Pe tâmple-mi creşte
bruma algă-a toamnei
şi-aştept în fiecare clipă,
să-mi ningă cerul
fulgi pe bolovan.
vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.