Tu nu vei înţelege niciodată
ce-nseamnă să te iei de piept cu vidul,
să-mbăţişezi absenţa
ca pe o cruce rce
ridicată-n vânt
şi să visezi pe aripile disperării
că mergi la-nmormântarea propriei speranţe.
Tu nu vei înţelege niciodată
ce-seamnă când trăieşti
în partea fără soare-a unui zid,
acolo unde totul este vid
şi unde nu mai sunt nici ziri,
acolo unde nu eşti tu şi nu sunt flori.
vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.