În fundul clasei plânge gol cuierul
În bănci, ascultă praful lecţia tăcut,
Pe sală trece-alene uşierul
Iar vântu-afară-şi trece de urât.
De pe catedră-o umbră-nchipuită
Tronează cu-un “silentium” pedant,
Pe tablă-o muscă ia notiţe
Şi-o corectează un gândac savant.
Lumina-şi cere voie-afară,
Iar locul ei, mâhnit, îl ia amurgul,
Din ce în ce, fereastra-i mai neclară,
Chiar prafu-n bănci dă semn de plictiseală.
Gândacul s-a lăsat de corectură;
Neobservat se duce-n colţul clasei
Şi-apoi dispare într-o crăpătură.
Pe tablă musca pune punct deodată
Şi zboară sus pe lampă, îmbufnată.
vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.