pentru Radu Sighireanu
Mi-e trupul şarpe rupt în două
de legea Ta: şi-a zvârcolit
chemarea până-a asfinţit
durerea a-mpletit cu rouă
coroană de-nroşiri şi spini
pe fruntea rugii mele nouă
c-un singur trup şi lacrimi două
îmi creşte, sumbru, din ruini
un epitaf de amintiri
– rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prăfuiri
ca închinarea unei toamne
– Să strig în lespede de şoapte
c-am înviat în Tine, Doamne?
(„Viaţa literară”, an III, nr. 78, 17 martie 1928, p. 2)
vezi mai multe poezii de: Constantin Noica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.