Copiii pâinii
Cu mâini trudite, cum le au,
Scăldate-n glia din ogor
Plămada pâinii ne-au gătit
Din caznă multă și mult dor.
A frământării lor povară
Suind spre zările albastre
S-a prefăcut, muiată în nădejde
În abur sfânt al pâinii noastre.
Din ochi curați, pe-obraji,
Învinși de viață, câteodată
O lacrimă se-ngână
Ca roua de curată.
Un strop de suferință
Strunită-n taină mare
Ce-aduce-a nenoroc
A plânset și a sare.
Vrăjiți de valul efemer
Al vieții trecătoare
Furtunii ne dedăm
Și zării fără soare.
Căzniți de soartă și-n nevoi,
Cu-aceeași grijă pentru mâine
Ei totuși ne așteaptă
Cu sare și cu pâine.
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Metrica ajută la muzicalitatea versurilor , atunci când alegem a scrie în vers clasic :)...Nu neg că sunt şi poezii ce nu respectă metrica dar versul curge lin ...la tine sunt mici poticniri pe alocuri...
Ideea nu este rea , o mică cizelare cred că se impune.
Cu drag.
Adina Speranta
luni, 11 aprilie 2016