S-a întunecat.
O pâclă groasă și jilavă s-a-ntins peste stână,
E negura cea de pe urmă.
Ciurda stă înfrigurată în ocol și tremură a nenoroc și a zbucium.
https://httppoemsweb.wordpress.com/2017/10/28/vinovat-de-toamna/
Anotimpul al cincilea
Plânge-n ochii noștri despărțirea surdă,
Plânge anotimpul desfrunzit pe ram
I
Trece luna peste bolta
Ceriului de nestemate
Anotimpul iubirii
Se cerne omătul în zări aurii
Vestind catastrofa iernii ce vine
Astăzi toamnă, mâine eu
Toamnă, anotimp al dramei
Te așterni ca-ntr-o idilă
Minciuni
Am mintit ca pot luminii
Noi cununi sa-i fauresc,
Podul
Mă simt pod peste un râu
Care curge spre izvor,
Contracte cu moartea
Se moare la dreapta, se moare la stânga
Aproape, departe, la est și la vest
Tot ce-a rămas
Se-ntinde toamna între noi
Și vântul suflă răni mărunte,