Unde-mi fugi copilărie? Cu paşi grăbiţi te-ndepărtezi;
Nu mai fugi de mine! Încă-mi place să visez-
La zâne, regi şi vrăjitori, pitici din alte vremuri,
Că te ştiu trecând rapid, tu viaţă, mă cutremuri.
Mai dă-mi o zi, să pot visa şi nicio grijă să nu am;
Dă-mi zilele când mă jucam şi nopţile când nu dormeam.
Ziua, când primii paşi spre grădiniţă, sfioasă i-am făcut,
Ştii...cum era atunci acolo, aşa mult mi-a plăcut!
Apoi, la şcoală când am mers, când nu mi-era uşor
Cu multe gânduri, multe teme, iar eu vroiam să zbor-
Cu gândul cât mai departe, spre cer şi spre nori,
Copilărie dragă! Cu dragi amintiri mereu mă-nconjori.
Şi, cât despre anii mei de şcoală ce i-am petrecut
Nici nu realizez cum, de aşa de repede au şi dispărut;
Timpul, a luat cu el detoate; lua-m-ar şi pe mine!
Nu te du copilărie! Sau ia-mă te rog cu tine!
Vreau să fiu din nou copil, să vreau doar să mă joc;
Aş vrea să zbor ca mai demult, dar ştiu că nu mai pot.
Sau fă cumva copilărie şi dă-mi barem sentimentul
Că sufletul meu de copil, nu l-am pierdut cu totul.
2009
vezi mai multe poezii de: Beatrice90L
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.