Primăvara a sosit
Vremea s-a mai încălzit;
Se-ntorc acasă rândunele,
Căldura o aduc cu ele.
Afară-i mohorât şi plouă,
Când vezi frunzele căzând
Şi ceasul bate ora două.
Eu sunt cuţu' cel fidel
Stăpânului de orice fel;
Fie că e rău şi azi
L-am iubit şi ieri şi azi.
Ce dacă vine primăvara?
Când iarna nici nu a plecat;
Nu s-a topit încă zăpada,
Trece ca toate, nu e păcat?
E goală viaţa mea fără tine tată,
Te vreau lângă mine să mă ocroteşti!
Cine munceşte să avem pâine pe masă?
Cine îmi iartă greşelile copilăreşti?
Oh! Mama mea bună şi dragă!
Tu, cea care mă aperi şi mă iubeşti,
Aş vrea mămică să nu mori niciodată!
Nu este nimic bun dacă tu nu eşti.
Te-am visat în somn azi-noapte
Erai din nou atât de-aproape;
Frumoasă ca întotdeauna!
Eu te priveam, tu îmi zâmbeai întruna.
De va fi vreodată rău să fie,
Noi nu ne-om despărţi!
Aşa la greu, precum la bine,
Alături mereu tu mie şi eu ţie îţi voi fi.
Chiar dacă încercări te prăpădesc
Şi simţi că n-ai scăpare,
Nu uita că te iubesc!
Ştii, iubirea nu moare.
Dacă vezi că soarta-i rea
Şi simţi că-i grea povara,
Nu renunţa! Poţi înainta!
Nu fi tristă mama!