Se-ntorc corăbii cu motor
Pe mările de cositor.
Deşi neînvinse parcă-s toate
Orbite de singurătate.
Nu are zarea loc de ele
Au plumb în pântecele grele.
Şi-n pântec nu-i Iona-ascuns
Ci codul morţii nepătruns.
Şi din străfunduri de sub mare
Aduc otravă nu licoare
Puteri peste măsura firii
Din urâciunea pustiirii.
Cu-o vorbă pot doar cu-n cuvânt
Să stingă viaţa pe pământ
Să surpe tot ce e sub soare
Clădit cu trudă şi sudoare.
În lacuri de argint sticloase
Pot să ridice munţi de oase.
Noi aşteptam la mal să vină
Corăbiile de lumină.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc frumos stimată și talentată poetă Lucia Eniu pentru comentariul postat. Har, pace și corăbii de lumină!
marin.mihalache (autor)
miercuri, 23 februarie 2022
Bine v-am regăsit pe tărâmul poeziei, domnule Marin Mihalache!
Frumoasă metaforă a luptei dintre nebunie și înțelepciune! În vremile acestea greu încercate, avem, într-adevăr, nevoie de corăbii de lumină.
Lucia Eniu
marți, 15 februarie 2022