Corbul - Adina Speranta
Poezie adăugată de: Adina Speranta

    luni, 23 martie 2015

În linştea nopţii,gândind cu alean,
Un corb mă înţeapă cu ciocul în van.
Ce straniu priveşte cu ochii de jar,
Ce taină doreste s-aducă în dar?


Cu mâna gonesc aratarea sinistră
Cu aripi de beznă,cu cioc de metal.
Hai, pleacă în neguri,pasăre tristă
Şi cobea să piară cu zboru-ţi letal.


Tăcerea mă prinde în braţele-i reci,
Lumina se pierde încet din odaie
Şi somnul mă-mbie cu şoaptele-i seci.
Visez sub a lunii aprinsă văpaie.


Mă plimb pe cărări istovite de jale,
Prin neguri intense fără liman
Zăresc o scânteie,departe îmi pare,
Parcă-i o lampă aprinsă la geam.

În bezna de gheaţă străluce aievea,
Mă cheamă cu raza-i de foc milenar,
În goană nebună alerg către dânsa,
Ajung şi privesc c-un zâmbet neclar.

E corbul ce fuse la mine-n odaie!
Semeţ stă pe tronu-i de crengi, secular,
Privirea-i e ţintă la mine, se-nfoaie,
Şi-n juru-i se simte un aer polar.


Dar ochii sunt vii în corpul vremelnic,
Izvor de lumină în neagra fiinţă
Ofrandă ce-alină pustiul, temeinic...
Iar sufletu-mi plânse de-amară căintă.

"Te-astept să revii în nopţi argintii,
Sa-mi fii călăuză , prieten , confrate,
Mi-e viaţa pustie ,hai,spune-mi că vii!"
Şi corbul tainic răspunse:"Se poate..."

Şi cerul vibrează,intens, plin de şoapte...
Cu greu mă trezesc din drumul visat...
Deschid poarta casei în tainica noapte
Iar corbul e acolo.Il chem...şi-a intrat!




vezi mai multe poezii de: Adina Speranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Imi aduc aminte pe ici colo de cate un documentar, din care parca reiesea cum strigau copiii, pe strazi, dupa Edgar: "look! The Raven!.." iar el, tinandu-le hangul, gesticuland si lasandu-si sfasiatul "Nevermore" ...
E.A.POE va ramane unul dintre poetii mei preferati. Uneori, e chiar placut sa stai langa o piatra de mormant. Ca un corb. Intre viata si moarte. Alteori, devine o pasiune trecuta prin sadism, macabru, sa redescoperi adevaruri, otravuri, umbre triste.


Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 05 mai 2015


Multumesc , domnule Manolescu pentru aprecierea la adresa blogului meu . :)
Adina Speranta (autor)
marţi, 24 martie 2015


Va multumesc tuturor , din suflet . :)
Inseamna ca a meritat sa scriu aceasta poezie. :)
Adina Speranta (autor)
marţi, 24 martie 2015


Frumoasa replica la Edgar Allan Poe! Citind, parca respiri aerul din poveste...
andreionthepoetry
luni, 23 martie 2015


Foarte frumoasa poezie. Felicitari !
Vroiam sa iti spun ca este extraordinar si blogul de care te ocupi, un loc la fel de placut pentru intalnirea celor pasionati de poezie ca si site-ul de fata.
Mihai_Manolescu
luni, 23 martie 2015


@Adina Speranta: Am creat pe prima pagina a site-ului o sectiune unde puteti vizualiza comentariile Criticului Blind. Multumim pentru sugestie si daca mai aveti, dumneavoastra sau alti membri ai site-ului, alte recomandari suntem bucurosi sa le implementam in limita posibilitatilor.
admin
luni, 23 martie 2015


Extraordinara experienta acest poem! Imi place mult si CB are dreptate pentru ca te-ai depasit raportat la ceea ce am citit pana acum. Este o constructie frumoasa cu rima , masura si ritm . Imi place mult si da-mi voie sa te felicit din suflet.
stomff
luni, 23 martie 2015


Multumesc tuturor. :) ....Poezia aceasta a fost "comentariul meu " la minunatul poem al lui Poe, postat de catre Critic. E atat de frumos incat eu , o novice , am dorit sa exprim viziunea mea asupra Corbului lui Poe. Da, mesajul e ascuns, dar pentru cei ce vor citi cu sufletul el este clar. Am vrut sa arat ca nu trebuie sa ne luam dupa aparente , (infatisare) ci trebuie sa vedem ''lumina'' ascunsa , interioara . Cu atat mai mult , trebuie sa cautam FRUMOSUL chiar si acolo unde nu e posibil sa existe ,daca ne luam dupa parerea generala.Am modificat conform sugestiilor apreciatului Critic ...:) care numai orb nu este :)...pentru ca eu raman la parerea mea de la inceput ,ca acel BLIND inseamna orb (engleza) , si sugereaza ca ne citeste cu sufletul.
Ma adresez direct Crticului: ati reusit ceva incredibil, sa ne uniti , sa ne castigati respectul , aprecierea si sa va iubim. :) Suntem oameni in toata firea si asteptam ca niste copii comentariile d-voastra. Fie si ''deocamdata : NU". Ati devenit barometrul acestui site. Al calitatii, al bunatatii. Va asteptam fiecare aparitie si sunteti cel mai citit , asa cred eu . Am sa propun pe aceasta cale ,daca e posibil , sa fie facuta o rubrica speciala a comentariilor ce le faceti pentru ca toti doresc sa le citeasca. Sunt convinsa de asta. Doua zile nu am citit nici-o alta poezie inafara de Corbul lui Poe ca sa nu ies din atmosfera ei ...acum am mult de lecturat , nu vreau sa ratez nimic din ce s-a postat. :) Oricum , va asigur ca imi ajunge altoiala de pana acum , deja verific ,cizelez, refac ce scriu (pana acum nu faceam asta ) . Poate asa ..cateodata ... o adiere de bici ...blanda ...:)...Multumesc iar si iar .
Adina Speranta (autor)
luni, 23 martie 2015


tare, tare mult imi place!
alex
luni, 23 martie 2015


te-am citit cu drag inca de la inceput pe acest site. esti foarte talentata si ma bucur ca postezi :) cu drag, Mirela
mirela
luni, 23 martie 2015


Foarte frumoasă poezia Adina şi cred că de data asta te-ai întrecut pe tine. Critica mea cred că ţi-a prins bine, pentru că observ lumina ta crescând în liniştea serii, din ce în ce mai mult şi mă bucur că începi să scoţi singură din sufletul tău minereul versului. Cu toate că poezia de faţă are câteva versuri unde trebuie să mai ungi arcuşul sufletului cu sacâzul frumosului, eu sunt mulţumit de progresul făcut.
Această poezie dacă nu este citită cu atenţie nu va fii înţeleasă ca mesaj. Corbul, ca şi buha (bufniţa) în tradiţia populară înseamnă duhul rău, piaza rea, piază ce trebuie alungată.
În prima parte a poeziei tu arunci această piază rea, care pur şi simplu COBEŞTE. Toţi spunem în faţa unui anticipări ‘’ ia nu mai cobii’’ ca şi când vorba celui ce cobeşte ar fi corbul vieţii.
Alungarea ‘’ cobei’’ o vrem toţi, aşa s-a pomenit în sufletul acestui popor, dar partea de final arată minunată faţă a sufletului îmbătat de sensibilitatea vieţii. Nu, nu ai nimic cu acel corb, sau buha, sau ce duh rău ne mai bântuie, tu - prin versul tău- sinistră cobe o alungi, dar pasărea ca suflet, imaginea finală a corbului ce-l vrei ca şi confrate, mă încântă.
‘’ Dar ochii sunt vii în corpul vremelnic...’’ luminat vers, chiar foarte frumos. Ţi-aş sugera să legi ne atemporalul existenţei materiale la ceva tainic în ne atemporalul existenţei celui ce cobeşte destinul tău, destin care ţi-a fost dat. În acest sens aş înlocuii conjuncţia iar cu şi, precum şi cuvântul ‘’părelnic’’ cu tainic. Forma finală să fie... ŞI TAINIC CORBUL RĂSPUNSE: SE POATE!...

Cândva ţi-am scris că cel ce poate mult, poate şi puţin. Acum te-ai întrecut pe tine Adina şi asta îmi place. Pe viitor dacă te voi ‘’ altoii’’ mai mult,..... să ştii că ştiu ce ştii....şi văd ce vezi prin ochii sufletului..... Te felicit şi dau deocamdată DA!
Mă bucur că te-am provocat…..

DEOCAMDATA : DA!
CRITICUL BLIND
luni, 23 martie 2015