Anul Nou îşi face zestre
de colinde şi poveşti
la flori dalbe de ferestre
vin coconi împărăteşti
Şi săracul, şi bogatul
datina o ţin, solemn
ce frumos e-acum în satul
mînăstirii dintr-un lemn
Parcă-s îngeri prin poieni
rumeniţi sub lună nouă
pruncii ăştia de rîmleni
Iar văzduhul rupt în două
peste Munţii Apuseni
cu florinţi de aur plouă.
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.