Şi dacă totuşi, totuşi, vă veţi naşte,
vă las diată scrisă, fiii mei:
fiţi buni precum făcliile de Paşte,
ajungă zilei răutatea ei.
Iar trupurile voastre să le spele
esenţe tari de maci şi stînjenei,
frumoase parce vă vegheze-n stele,
ajungă zilei răutatea ei.
Absurdul umple lumea, fiecare
e lapidat de semeni sau de zei,
tragismul vieţii nu-l sporiţi mai tare,
ajungă zilei răutatea ei.
Avem cu toţii cîte-o cruce-n spate,
ea trebuie purtată, vrei nu vrei,
fie-vă dar păcatele iertate,
ajungă zilei răutatea ei.
E dulce taina florii ce răsare,
iar firii ce detună-n pomii grei,
voi închinare daţi-i, închinare,
ajungă zilei răutatea ei.
Şi viaţa preacinstiţi-o cum se cade,
nu întrebaţi de unde vine, ce-i,
ea ţine crinul între două spade,
ajungă zilei răutatea ei.
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.