Tu, care nu ţi-ai părăsit
hotarul ţării niciodată
şi-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată
Tu, care fruntea ţi-ai încins
cu purpură şi clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere
Acum treci vămi de nepătruns
prin şapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?
Azi pe biserica din Şchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
şi-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată
Eu aş greşi de neiertat
de n-aş primi acest memento
pe-un rug de mure m-au legat
inchizitori din quattrocento
Părtaşi aceluiaşi destin
îngemănaţi vom sta pe stîncă-
prin tine mor şi eu puţin
iar tu trăieşti prin mine încă.
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.