Plaudite amici - Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de: Adina Speranta

Eu ştiu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormîntare:
Nu-i creştineşte ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncîntare!

Da, îi aplaudăm pe morţi
Fiindcă cei vii sînt de ocară
Nu merită respect să porţi
Acelor ce-şi bat joc de ţară.

Pe cine vreţi să salutăm:
Pe cei ce mint fără ruşine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!

Aşa că dăm în cimitir
Expresia recunoştinţei
Zvîrlim un fir de trandafir
Şi plîngem din adîncul fiinţei.

Fie că pleacă un artist
Sau un soldat, ori o sportivă
Finalul piesei este trist
Cînd legeni tava cu colivă.

În splendida complicitate
Chiar doliul pare mai uşor…
Aplaudaţi pe săturate!
Ce cor de palme sunător!

Este o sfîntă uşurare
Răsună salve mici de tun
Iar moartea parcă nu mai doare
Îşi iau şi brazii rămas bun.

Noi ne uităm unii la alţii
Şi ne încurajăm tacit
Ţin slujba popii şi cu psalţii
Tămîia lor ne-a ameţit.

E viaţa visul unei umbre
Ieşim din scenă, s-a sfîrşit…
Cortina cade-n falduri sumbre
Un înger fîlfîie grăbit.

Pe-un pat de flori, ca într-o barcă
Stă mortul scump, în haine noi
Îşi ia adio, demn, şi parcă
Ne-aplaudă şi el pe noi.


Noaptea de 6 spre 7 septembrie 2014



vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.