Un trup firav
Zace putred
Lângă poarta cimitirului
Și ochii ce-s scoși
Se roagă de jos
Restul corpului ce fuge
Va refracta ciolane
Și peste acestea
Un râu roșu ce va curge
Își va găsi loc lângă morminte
Unde ea și el erau cândva
Nefragmentați.
Și restul corpului, Ah! Ce mâini
Descompuse și vechi
Ce olastisise la rândul lor
Alte mâini reci.
Oare o fi ea, iubirea
Cea care te aduce
În putrefacție?
Sau doar gândul de iubire
Care îți jupoaie
Fiecare venă
Care-ți leagă trupul?
vezi mai multe poezii de: Cristina Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.